Intre Miserupism si Victimizare - O analiza temeinica a luptei dintre Indolenta si Sistem
Stimabili cititori, draga audienta,
In cele ce urmeaza va voi relata experienta mea, coplesitoare in cel mai negativ sens, cu o firma de transport public, nu dam nume - cea cu trenurile.
Era anul 2022, o zi de vara lipsita de orice glorie. Stateam intins pe iarba, pe pat. Telefonul de langa mine vibreaza. Il ignor o data. De doua ori. Raspund, totusi, iritat:
Temi: Alo?! Curier Sameday: Buna ziua aveti un coleg. Temi: Ce coleg? Curier Sameday: Colet! Temi: Cobor acum!
O surpriza neplacuta, daca e sa fiu sincer. Cobor si ridic un dosar cu sina impachetat frumos. Coletul pare atent pregatit, cu banda aurie si un sigiliu ciudat, din ceara, ca o emblema a unui cult vechi. Ma incumet sa deschid dosarul si primul lucru pe care-l vad este scrisul caligrafic, din stilou, de o eleganta aparte: “Distinsule Profesor Temistocle Cocean,”
Citesc cateva randuri si imi dau seama ca informatiile care mi se aduc la cunostinta sunt de o importanta majora, secrete de stat cum putini au ocazia sa citeasca vreodata. Nu va pot impartasi continutul din motive evidente, insa pot spune ca am fost chemat de urgenta la Hunedoara.
Ajung la gara, pun dosarul cu sina pe standul de langa mine, comand un bilet dus-intors, iau dosarul si plec la drum. Ajuns la Hunedoara, deschid dosarul - e gol! Zece foi A4, goale. Nu tu scris caligrafic, nu tu secrete de stat. Incremenesc pe peron, inmarmurit de tehnologia avansata. Carevasăzică informatiile s-au sters singure?! Ma cazez la primul motel si a doua zi pornesc la intalnire. La poarta mi se cer niste informatii: cine sunt, cum am aflat de locatie si cine m-a chemat. Le explic ca nu stiu. Le arat dosarul, golit de informatii, dar sunt refuzat.
Frustrat din cale-afara, fac un circ monstru si sunt expulzat din Hunedoara prin decret judecatoresc.
La intoarcere ajung tot in gara de unde am cumparat biletele si observ un stand unde se vinde papetarie. De aici nu mai tin minte nimic. Ma trezesc acasa, in fotoliul meu, cu un trabuc in mana - calvarul pare ca a trecut. Ma relaxez, respir adanc si ma impac cu ideea: Mi s-a furat dosarul si nu ma voi da batut niciodata!
Peste doi ani, in toamna anului 2024 - mai exact, alaltaieri - sunt cuprins din nou de sentimentul nedreptatii si umilintei la care am fost supus si merg din nou la gara. Dosarele cu sina imi zambesc sardonic si ma provoaca. Furibund, incep sa caut frenetic dosarul pierdut. Sute de foi pluteau prin aer, ca niste porumbei albi care-si doreau un singur lucru: Pace, prietenie. Insa pacea nu era la ea acasa. Imi ies din minti in mijlocul garii si provoc un nou scandal monstru. Imi cer dosarul cu sine de la Masoneria Hunedoara, Loja Sarmizegetusa, care continea secrete de stat cu privire la o imensa si inestimabila comoara dacica, ascunsa in muntii dintre Cucuis si Ciungu Mare. Imi cer drepturile. Mi se refuza. Insist. Sunt plasat in arest pentru douazecisipatru de ore.
Cinstit va spun - doar ce am ajuns acasa! Am scris acest text, iar acum merg sa fac un dus si il voi suna pe Klaus Iohannis sa-i povestesc abuzul la care am fost supus. Daca aveti numarul lui, va rog sa-l lasati in comentarii.
Ti-ai luat cu eroare?
[ Tags ]
#sdp #mdrnpl #abuz #masonerie